Povestea unui cersetor

Ca orice sociolog in devenire, imi place sa observ oamenii, oriunde…de aici si gandul catre povestea unui cersetor. Probabil multi dintre dumnevoastra l-ati vazut deseori la metrou, sau ati citit in ziar depre el...faimosul regizor, care isi petrece ultimii ani din viata cersind la metroul de la Universitate...acum imi dau seama ca nici locul in care acesta cerseste nu este ales intamplator. Va inchipuiti cum ar fi daca acest domn, in tinerete, ar fi predat cursuri la facultatea de regie si film? Cum ar fi ca acum, la batranete, fostii lui elevi sa-l vada tinand in mana o pantcarda cu un articol din ziar, cu povestea lui, si lasand capul in jos de fiecare data, in semn de multumire, atunci cand cineva ii lasa cate un banut? acesta este doar una dintre miile de povesti ale unor oameni care , la un anumit moment in viata, au avut posibilitatea sa schimbe lumea. insa nu au reusit, mai degraba lumea a reusit sa ii schimbe pe ei. Mii de oameni care zilnic sunt nevoiti sa ne vegheze orice miscare, orice privire, in speranta ca ii vom ajuta....Sa invatam sa le spunem celor din jurul nostru…multumesc!
“multumesc" este cu siguranta cel mai frumos , si cel mai asteptat cuvant, atunci cand faci un serviciu unei persoane, sau , cand pur si simplu a ajut cu o vorba buna atunci cand are nevoie. Si cred ca acesta este lucrul de care are nevoie cersetorul de care va povestesc eu, nu de banii pe care i-I intandim, grabiti, de cale mai multe ori, fara san e uitam la el…are nevoie ca lumea sa recunoasca in el un fost regizor, care ar fi putut schimba lumea cu ideile sale, insa nu a reusit…de ce oare?