Jocuri de noroc cu nenoroc...

Am citit zilele astea un articol foarte interesant: pe scurt, pentru ca stiu ca nu aveti timp: un tata povestea cum si-a ajutat fiul sa plateasca suma de 162.000 de euro, datorie acumulata la jocurile de noroc...unde se pare ca numai noroc nu a fost ce a avut el. Il admir si il condamn in acelasi timp pe acest tata...il admir pentru ca a avut curajul ca la o varsta destul de inaintata a facut un credit pe care urmeaza sa-l termine de platit cand va indeplini 70 de ani, daca va mai ajunge la aceasta varsta, il admir pentru ca are curajul de a vorbi deschis despre problema fiului sau, nu pentru a cere ajutorul oamenilor, ci pentru a le arata celor care isi petrec timpul prin cazinouri, la jocuri de noroc, faptul ca de cele mai mute ori acestea nu fac decat sa ii distruga, atat pe ei, cat si pe cei care incearca sa ii ajute. Motivul pentru care il condamn este acela ca nu va avea niciodata siguranta ca fiul sau ar fi facut acelasi lucru pentru el...am o vaga impresie ca daca tatal era cel care gresea, fiul sau nu si-ar fi ajutat tatal, ci s-ar fi indepartat de el, renegand-ul...asta este parerea mea. Voi ce credeti?