din lirica norvegiana

Învaţă de la toate (din lirica norvegiană)
Învaţă de la apă să ai statornic drum,Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,Învaţă de la apă să nu dai înapoi.Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,Şi du-te la furnică să vezi povara ei.Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,Învaţă de la toate, că totu-i trecător.Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci

am invatat...

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit

de Paste

Ideea e ca suntem in saptamana mare... zilele astea ar trebui sa ne gandim mai mult la noi si la cei dragi noua, dar nu numai. Ar trebui sa ne gandim la toti aceia care nu vor avea o masa imbelsugata de Paste...ar trebui sa ne gandim la cei care sunt singuri, si toti cei dragi i-au uitat, ar trebui sa ne gadim la toti cei care vor pertece aceste zile fara a avea langa ei pe cei dragi...mereu e asa de sarbatori. De ce oare?oare vom ajunge si noi sa asteptam ore intregi de sarbatori sa bata cineva la usa noastra?
Nimeni nu mai asteapta sarbatorile, le consideram mai degraba un prilej de de a ne lua cateva zile libere...nici macar vacanta nu o putem numi

valoarea unei sotii

In majoritatea cuplurilor casatorite responsabilitatea ingrijirii si intretinerii casei si a copiilor revine sotiei, barbatul fiind dedicat muncii, iar cand ajunge acasa prefera sa se relaxeze, ignorand celelalte aspecte ale casei, eventual stand cu sotia si copiii la o discutie. Desi aceasta impartire a responsabilitatilor casei avea pe vremuri o motivatie plauzibila, in sensul ca atunci doar barbatul muncea si femeia statea acasa cu copiii, astazi insa majoritatea femeilor muncesc si totodata se ocupa si de casa. Meseria de nevasta este una frumoasa atunci cand exista si timp, caci nu exista recompensa mai mare intr-o casnicie decat sa poti sta acasa, sa te bucuri de cresterea copiilor si de ingrijirea lor, de toate cele din casa si, bineinteles, de tine. Cu toate acestea sunt femei pentru care cariera ocupa in sufletul lor un loc suficient de important incat sa nu renunte la aceasta, le ofera independenta si o stabilitate financiara la care nu vor renunta chiar daca sunt implicate intr-o casatorie si isi iubesc sotul si copiii. Dar s-a intrebat cineva cat valoreaza o sotie? Ce valoare financiara au toate activitatile acesteia? Recent s-a facut un studiu in care au fost calculate activitatile casnice ale unei sotii. Mai exact, daca sta acasa cu copiii joaca rol si de bona, dar si de educatoare, acestea insemnand in medie un venit de 1500 RON pe luna. Totodata sotia mentine curatenia in casa si gateste pentru intreaga familie, ceea ce echivaleaza cu posturi ce ar fi platite tot cu minim 1500 RON lunar (nu am socotit bacsisul). Mai mult, un consilier cu cativa ani de experienta ajunge sa castige pe ora in jur de 1350 RON. Daca luam in considerare faptul ca o sotie petrece, in medie, cinci ore pe saptamana consultandu-se cu sotul ei cu privire la hotararile care trebuie luate, venitul ei anual ar fi de 36000 RON. Totodata o sotie are rol si de manager in privinta familiei. Estimand in ansamblu valoarea tuturor activitatilor unei sotii se ajunge la o suma aproximativa de 250000 RON anual, o suma destul de mare. Asadar, poate nu-i chiar atat de rau pentru barbati sa se casatoareasca.Bineinteles ca o sotie sau o mama face toate aceste lucruri din dragoste pentru familia ei si din dorinta de a le fi bine celor dragi si de a fi fericiti. Chiar daca acest mod de evaluare al unei sotii vi se pare poate prea materialist, cred ca totusi ar trebui sa fie luat in vizor, mai ales in cazurile triste de divort cand problema este pusa in sensul realizarilor materiale, insa nimeni nu a calculat aceste aspecte. Femeia trebuie apreciata la normele ei reale. Cred ca vi s-a parut distractiv un astfel de calcul si cu siguranta va incita sa le “calculati” si lor contributiile familiare. Daca ajungeti la un rezultat, marturisiti-l si noua. Spor la socoteli!
sursa:http://www.grace.ro/articol/Nunta-mea/1701/Valoarea-unei-sotii.html

avorturi de dragul artei- catastrofal

Proiectul Alizei Shvarts a scandalizat studentimea americana si a provocat nenumarate reactii pe Internet. Dupa ce saptamanile trecute a inceput sa circule o petitie online care sa-l impiedice pe artistul costarican Guillermo Habacuc Vargas sa repete „proiectul“ in cadrul caruia a lasat, in numele artei, un caine sa moara de foame intr-o galerie, saptamana aceasta obiectul unei noi controverse este artista americana Aliza Shvarts, arata Cotidianul. Studenta in ultimul an la Yale University, tanara a pregatit pentru expozitia de absolvire un proiect cel putin atipic, care, dupa parerea unora, ar denota oarecare probleme psihice. Timp de noua luni, Aliza Shvarts sustine ca s-a autoinseminat artificial, dupa care, cu ajutorul unor medicamente naturiste, si-a provocat avorturi repetate. Sangele obtinut, amestecat cu vaselina, a fost folosit pentru a picta pe niste bucati mari de plastic, ce urmau sa fie lipite pe un cub suspendat de tavanul galeriei.Pentru un impact si mai puternic, Shvarts a inclus in lucrarea ei si o parte de proiectii video, care documenteaza „the making of“ prin clipuri realizate „la locul faptei“, adica in baia personala. Expozitia tuturor proiectelor artistice de absolvire ale studentilor de la Yale a fost vernisata ieri, dar aceasta lucrare de „performance art“ lipseste.Morala intregii povesti este legata, dupa cum sustine artista, de complexitatea corpului feminin si de felul in care acesta este interpretat de mediu. „Realitatea sarcinii, atat pentru mine, cat si pentru public, este o chestiune de lectura“, a spus Aliza Shvarts, citata de Chicago Tribune.Proiectul, care ar trebui sa dureze patru ani, include documentarea despre avorturi, pe o perioada de noua luni, si inregistrari video ale unor pierderi de sarcina intr-o cada, precum si pastrarea unor probe de singe. Shvarts a spus ca nu dorea sa socheze, ci doar sa initieze o dezbatere despre legatura dintre arta si corpul uman. Ideea ei a socat insa multi studenti si profesori de la Yale, inclusiv pe cei care sunt de acord cu avortul. "Sper ca va initia un soi de dezbatere. Sigur, unii oameni vor fi deranjati si nu vor fi de acord cu mesajul, dar intentia proiectului nu este scandalizarea oamenilor", a declarat studenta pentru Yale Daily News. Juan Castillo, unul dintre colegii tinerei, a spus ca adora ideea proiectului, desi multi oameni n-o agreeaza. "Cred ca oamenii sunt foarte incuiati si nu vad despre ce era proiectul cu adevarat", a spus tinarul.Expozitia lui Shvarts va include un cub de dimensiuni mari suspendat de tavanul galeriei de arta de la Yale. Cubul va fi invelit in folie de plastic dispusa in mai multe straturi, printre care studenta va turna singe provenit din "avorturile" sale. Acesta va fi amestecat cu vasilina, pentru a nu se usca. Pe cele patru fete vizibile ale cubului, Shvarts va proiecta filmulete cu avorturile pe care le-ar fi facut intr-o baie. Clipuri asemanatoare vor fi proiectate pe peretii galeriei. Tinara sustine ca nu a consultat un doctor privind avorturile sale si ca medicamentele pe care le-a luat sunt legale, pe baza de plante. Potrivit Jurnalul National, ea a mai studiat la Los Angeles Buckley School, unde a primit un premiu pentru a fi "un bun lider si un bun cetatean". "Este artist si are dreptul sa se exprime prin opere de arta. Daca aceste fapte ar fi fost adevarate, ar fi incalcat standardele eticii si ar fi produs ingrijorari privind starea sa fizica si mentala", a conchis Helaine S. Klasky.
sursa:http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Wow!/90554/Avorturi-de-dragul-artei.html

Protectia consumatorului

Deunazi mi s-a intamplat un lucru care sunt sigura ca si dumneavoastra va este cunoscut. Fiind foarte grabita sa ajung la lucru, am luat un taxi...soferul, un domn care mesteca zeflemist o guma, mi-a spus din start: 10 ron...erau numai cateva statii pana la locul in care trebuia sa ajung, insa graba..m-a impiedicat sa ii spun ca prin atitudinea lui, de a-mi cere bani dinainte nu a facut decat sa dea dovada de o grava mitocanie. Asta ca sa nu mai zic ca intreaga calatorie a facut 5,2 ron...cand am coborat din masina am vrut sa ii spun faptul ca i-as fi lasat eu cu siguranta restul, fiind multumita ca am ajuns la timp la destinatie...nu era nevoie sa imi impuna aceasta conditie in momentul in care am urcat in taxi...

Din categoria “balbuta fermecata"

Academia Catavencu premiaza:

Locul 5- categoria razboaiele inghetate: George W.Bush:” va multumesc inca o data pentru ospitalitate; mi-a placut masa pe care mi-ati oferit-o, mi-a placut foarte mult inghetata romanesca si va recomand sa o incercati.”
Locul 4- categoria sa radem cu Gigi: Gigi Becali: “ Ma gandeam ca prea mult ma iubeste Dumnezeu, si ca imi va da o bucurie, dar sa ma alinte in halul asta nu ma asteptam”
Locul 3- categoria fin club:” Dacian Ciolos, Ministrul Agriculturii: E in responsabilitatea ministerului ce se intampla in filiera, de la furca la furculita”
Categoria Rolling Stan: Cristian Diaconescu, vicepresedinte PSD:” nu imi doresc sa traiesc intr-o tara care se termina cu stan”.
Locul 1 puiu Hasotti, senator PNL:” Poate, cateodata, in cazuri cu totul speciale, ar fi mai bine sa facem o eventuala nedreptate, decat sa ingaduim o clara dezordine, o evidenta dezordine”

sursa : ziarul Academia Catavencu

Jocuri de noroc cu nenoroc...

Am citit zilele astea un articol foarte interesant: pe scurt, pentru ca stiu ca nu aveti timp: un tata povestea cum si-a ajutat fiul sa plateasca suma de 162.000 de euro, datorie acumulata la jocurile de noroc...unde se pare ca numai noroc nu a fost ce a avut el. Il admir si il condamn in acelasi timp pe acest tata...il admir pentru ca a avut curajul ca la o varsta destul de inaintata a facut un credit pe care urmeaza sa-l termine de platit cand va indeplini 70 de ani, daca va mai ajunge la aceasta varsta, il admir pentru ca are curajul de a vorbi deschis despre problema fiului sau, nu pentru a cere ajutorul oamenilor, ci pentru a le arata celor care isi petrec timpul prin cazinouri, la jocuri de noroc, faptul ca de cele mai mute ori acestea nu fac decat sa ii distruga, atat pe ei, cat si pe cei care incearca sa ii ajute. Motivul pentru care il condamn este acela ca nu va avea niciodata siguranta ca fiul sau ar fi facut acelasi lucru pentru el...am o vaga impresie ca daca tatal era cel care gresea, fiul sau nu si-ar fi ajutat tatal, ci s-ar fi indepartat de el, renegand-ul...asta este parerea mea. Voi ce credeti?

then and now

Dintotdeauna mi-am dorit sa fi avut sansa de a putea calatori in trecut...sa zicem cam prin anul 1827. Toti cei carora le-am spus acest lucru au incercat sa-mi deschida ochii, descriindu-mi realitatea acelor vremuri, cand oamenii nu beneficiau de conditii moderne de viata. Desi nu aveau centrale termice, jaccuzi, masini rapide, sisteme performante audiovizuale, oamenii erau fericiti, traind fiecare dupa bunul plac. Saraci si bogati, indragostiti si nebuni, tineri si batrani, au existat dintotdeauna. Insa lucrul care ma fascineaza cel mai mult in acea perioada pe care am mentionat-o este stilul de viata, starea boema...mi-ar placea sa inlocuiesc tumultul vietii cotidiene cu lungi plimbari prin gradina conacului in care as locui, impreuna cu familia mea...mi-ar placea ca in loc sa adorm gandindu-ma la ce voi face maine, sa imi petrec noaptea scriind poezii, si citind romane de dragoste...mi-ar placea sa inlocuiesc serile in care imi fac curat in camera sau in dulap, cu seri pline de vals, dansuri, sampanie, muzica buna si rochii de seara imbietoare...ca mai apoi sa sa ma trezesc din vis, si sa descopar realitatea...

munca , munca si iar munca

"Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei însisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie într-un efort care nu duce decît la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neîncetata, iata ceea ceeste revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neîncetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza!" Emil Cioran

de multe ori , avem impresia ca ziua de lucru nu se mai sfarseste, si astfel devenim ca niste robi...ne ducem la lucru doar cu gandul de a termina ce am inceput, si ce parev sa nu mai aiba sfarsit. oare exista job-ul perfect, sa te faca sa te duci la munca relaxat?

targul de virgine

La 40 km vest de Taj Mahal, pe şoseaua către Jaipur, turiştii străini trec pe lângă o localitate care găzduieşte un „eveniment“ foarte rar menţionat în ghiduri: târgul de virgine. Potrivit cotidianului britanic „The Daily Telegraph“, la marginea exterioară a orăşelului Bharaptur există un microcartier de şandramele, populat de prostituate - unele cu state vechi, altele aspirante. Aici pot fi văzute multe fete, câteva sub 18 ani şi cel puţin două sub 15, etalându-şi nurii la marginea şoselei, în căutare de clienţi. Tot aici se desfăşoară „licitaţii“ pentru raporturi sexuale cu virgine. „Prima dată“ este o „marfă“ la mare preţ în rândul bărbaţilor din clasa mijlocie, virginele fiind „vândute“ la sume care depăşesc 20.000 de rupii (316 euro). Fetele care-şi pierd virginitatea astfel nu se mai pot căsători, iar banii obţinuţi pe „prima oară“ sunt cheltuiţi pe un mic festin, considerând că păstrarea lor le-ar aduce ghinion. Două prostituate - Ritu, 35 de ani, şi Manju, 25 - care posedă una dintre puţinele case de cărămidă din mica aşezare, au scos-o recent la licitaţie pe sora lor, Nita, care are numai 13 ani. Ele speră ca frumuseţea Nitei să le aducă peste 40.000 de rupii. Pe Nita o aşteaptă o „carieră“ în care va avea 30-40 de clienţi pe zi, timp de aproape 30 de ani. Autorităţile au început abia recent să încerce a limita acest negoţ, îndrumând fetele din castele prostituatelor spre profesii normale.

sursa : http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Wow!/89497/Targul-de-virgine.html

Ruleta ruseasca...oare unde este luminita de la capatul tunelui.PUNCT

Pentru a se putea intretine, dar cred eu ca si un semn al maturizarii si al vointei de a reusi in viata, majoritatea studentilor aleg sa lucreze inca din timpul facultatii...fapt demn de aprciat/ de criticat in acelasi timp de colegii care, de regula ,ocupa salile de biblioteca pana ii da domnul cu chelie afara, sau celalta categorie de studenti, care prefera sa isi petreaca timpul liber sprijinind gardul facultatii la “o tigara”, in treacat, pentru a recupera cateva cursuri xeroxate de la colega care s-a trezit la ora 7 dimineata sa ajunga la facultate, a fost la munca 6 ore, eventual si cateva ore in plus, si urmeaza sa se duca la un nou curs/ seminar, ca mai apoi sa se duca acasa, unde va fi intampinata cu bratele deschise de catre tanara colega de apartament, de numai 60 de ani, vaduva impatimita dupa vivacele Tantareanu, proaspat divortat, si dupa serialul momentului, probabil o opera europeana in devenire, dupa cum spune profesorul stiti voi care, “inima de tiganca”...nu va grabiti prea tare, seara abia incepe, caci mai sunt rufe de spalat, de sters praful si de aspirat covoarele, (dar nu seara ca se ridica praful) si nu mai poate printesa sa doarma cu nasucul in sus, de facut ceva de mancare, de facut curat in bucatarie, baita, si...in sfarsit somnic, asta dupa ce , bineinteles, ti-ai calcat hainele pentru a doua zi, ti- ai facut pantofii cu crema, ti-ai aranjat putin unghiile, ti-ai facut ordine printre cursurile de la facultate si eventual tema la paradigme si ai dat un telefon persoanei dragi sa il intrebi de sanatate si sa te vaiti de viata ta...cu folos insa, pentru ca numai asa vei avea curajul si manie de a o lua de la capat.PUNCT

Povestea unui cersetor

Ca orice sociolog in devenire, imi place sa observ oamenii, oriunde…de aici si gandul catre povestea unui cersetor. Probabil multi dintre dumnevoastra l-ati vazut deseori la metrou, sau ati citit in ziar depre el...faimosul regizor, care isi petrece ultimii ani din viata cersind la metroul de la Universitate...acum imi dau seama ca nici locul in care acesta cerseste nu este ales intamplator. Va inchipuiti cum ar fi daca acest domn, in tinerete, ar fi predat cursuri la facultatea de regie si film? Cum ar fi ca acum, la batranete, fostii lui elevi sa-l vada tinand in mana o pantcarda cu un articol din ziar, cu povestea lui, si lasand capul in jos de fiecare data, in semn de multumire, atunci cand cineva ii lasa cate un banut? acesta este doar una dintre miile de povesti ale unor oameni care , la un anumit moment in viata, au avut posibilitatea sa schimbe lumea. insa nu au reusit, mai degraba lumea a reusit sa ii schimbe pe ei. Mii de oameni care zilnic sunt nevoiti sa ne vegheze orice miscare, orice privire, in speranta ca ii vom ajuta....Sa invatam sa le spunem celor din jurul nostru…multumesc!
“multumesc" este cu siguranta cel mai frumos , si cel mai asteptat cuvant, atunci cand faci un serviciu unei persoane, sau , cand pur si simplu a ajut cu o vorba buna atunci cand are nevoie. Si cred ca acesta este lucrul de care are nevoie cersetorul de care va povestesc eu, nu de banii pe care i-I intandim, grabiti, de cale mai multe ori, fara san e uitam la el…are nevoie ca lumea sa recunoasca in el un fost regizor, care ar fi putut schimba lumea cu ideile sale, insa nu a reusit…de ce oare?